Viorile pădurii își odihnesc arcușul
uitat în iarba moale a liniștii, sub ulmi,
flămânzi ies lupii serii, suind pieziș urcușul
spre oile luminii ce tremură pe culmi…

Tot binele ce-n lume o zi l-a-nfăptuit,
trist soarele-l plătește în flăcări apunând,
cu sângele luminii ucise s-au roșit
și norii, și pădurea, și turlele, pe rând.

Sus, luna, ca o Mamă cu Fiul condamnat,
și-ascunde fața tristă sub vălul unui nor…
…Din Ghetsimani, la toate, Isus, îngenuncheat,
privește și-nţelege ce-I spune taina lor…